Pompierii – primii care sosesc, ultimii care pleacă. Din 1848 până astăzi!
Cu 175 ani în urmă, pe Dealul Spirii, o companie de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zăgănescu, cu puținele arme pe care le putea avea, a consimțit la a săvârși sacrificiul suprem pentru a opri, fie și preț de câteva ore, armata otomană care sosise în București pentru a suprima Revoluția de la 1848.
Încă de atunci, pompierii noștri au dovedit că trăsături precum demnitatea, curajul, camaraderia, devotamentul și dragostea de patrie și de oamenii care constituie acest greu încercat popor nu le sunt și nu le vor fi niciodată străine. Deși misiunile lor nu implică, în mod normal, lupta și nu presupun suprimarea vieților inamicilor ci salvarea vieților propriilor semeni, situații în care pompierilor li s-a cerut să apere efectiv țara nu au lipsit nici după momentul 1848. Aceasta deoarece, nu cu mulți ani mai târziu, în cadrul Războiului de Independență dintre anii 1877-1878, pompierii români au participat atât la lupte, în componența unităților de artilerie, cât și la asigurarea liniei Dunării împotriva eventualelor atacuri otomane.
Cu timpul, însă, misiunile care le-au fost încredințate au revenit, treptat, mai aproape de specificul activității lor. Însă lipsurile materiale și-au pus mult timp amprenta asupra funcționării unităților de pompieri din România, fiind compensate pe cât posibil doar de pregătirea și de eroismul pompierilor. Și, chiar dacă în prezent suntem departe de începutul anilor 1900, când pompierii bucureșteni aveau la îndemână o singură autospecială, și astăzi dotarea modernă și completă a pompierilor reprezintă un deziderat nu întotdeauna atins.
Astăzi, pompierilor români le datorăm, ca întotdeauna, enorm. De aceea, de ziua lor îmi exprim recunoștința și prețuirea pentru tot ce au făcut și fac pentru noi atunci când avem mai mare nevoie. Din păcate, însă, Ziua Pompierilor din acest an stă, încă, sub semnul tragediei de la Crevedia, unde tot pompierii au fost în prima linie a intervenției, cu sacrificiile pe care le cunoaștem cu toții. De aceea, gândurile mele se îndreaptă nu doar către victimele și familiile rămase fără casă, ci și spre pompierii răniți la Crevedia, pentru a căror recuperare completă și rapidă ne rugăm cu toții!
Deputat PNL
Căuș Vasile-Aurel