Despre pace în mijlocul războiului
Astăzi, 21 septembrie, sărbătorim o zi despre care probabil că puțini dintre noi au auzit, dar fără al cărei obiect nimic din ceea ce suntem sau facem nu ar fi la fel. Este vorba despre Ziua Internațională a Păcii. Instituită în anul 1981, ca urmare a Rezoluției 36/67 a Adunării Generale a Națiunilor Unite (adoptată, de altfel, în unanimitate), această zi are menirea de a ne invita la un exercițiu fundamental de reflecție. Mai precis, ne cheamă să ne întrebăm cum ar fi putut arăta universul nostru în absența păcii și, de ce nu, ce putem face pentru a o menține, atunci când ne bucurăm de ea și pentru a-i sprijini instituirea, acolo unde încă lipsește.
Deși credeam că nu se mai poate întâmpla să vedem în proximitatea noastră oameni nevoiți să iși părăsescă căminul din cauza războiului, din păcate aceste vremuri sunt încă de actualitate, deoarece prin așa-numitul „coridor al stepelor” spre țărmul Mării Negre vedem aceleași mișcări de oameni și tehnică de război, ca în trecutul îndepărtat. Vremurile când fiecare generație avea parte măcar de o invazie rusească (din secolul al XVIII-lea și până după cel de-al Doilea Război Mondial, personal am numărat 13 astfel de episoade!), au revenit și astăzi pentru niște români ca noi, cetățenii din Republica Moldova, care trăiesc cu spaima extinderii invaziei rusești din Ucraina spre Moldova și care sunt treziți în fiecare noapte de loviturile aeriene ale invadatorilor. Exact ca românii din Delta Dunării, de altfel.
Ce putem face pentru ca pe meleagurile noastre să fie pace? Evident, să menținem ceea ce am făcut deja, adică să rămânem parte din NATO și UE. Pentru că, datorită lor, puterea stepelor rusești este contracarată cu cea a Lumii Noi, și astfel rămânem în siguranță.
De Ziua Internațională a Păcii, fie ca Pacea să domine peste tot, astfel încât toți oamenii să se bucure de ea pentru totdeauna!
Deputat PNL
Căuș Vasile-Aurel