Propunere | Pensionarea cadrelor didactice universitare la data la care se încheie anul universitar pe parcursul căruia împlinesc vârsta de 65 de ani
Predictibilitatea și stabilitatea sunt două atribute importante ale procesului educațional care se derulează pe parcursului unui an universitar, iar acestea se referă inclusiv la asigurarea personalului didactic și de cercetare necesar derulării fără sincope a cursurilor, laboratoarelor ori seminariilor. Cu atât mai mult cu cât statele de funcții sunt aprobate o singură dată, înaintea debutului anului universitar, este necesară cunoașterea cât mai exactă a ocupării posturilor didactice în cadrul instituțiilor de învățământ.
O situație aparte, dar cu impact asupra celor mai sus enunțate, o reprezintă cea a cadrelor didactice universitare care împlinesc vârsta prevăzută de lege pentru pensionare, de 65 de ani. Potrivit Codului Muncii, contractul de muncă încetează de drept la data când se împlinesc cumulativ condiția atingerii vârstei standard și cea a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Însă, printr-o normă specială – cuprinsă în actuala formulare a articolului 289 alineatul 1 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale – se stabilește că instituțiile de învățământ superior pot decide menţinerea calităţii de titular în învăţământ şi/sau în cercetare, după o metodologie stabilită de senatul universitar.
Însă, trebuie remarcat că, în cele mai multe cazuri, procedurile presupun timp și consum de energie. Pe lângă aceasta, există deosebiri de interpretare la nivel național în privința datei la care încetează contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
În schimb, în cazul personalului didactic din învățământul preuniversitar legiuitorul a a stabilit că acesta se pensionează ”la data încheierii anului şcolar în care împlineşte vârsta standard de pensionare” (art. 284 alin. 2 din Legea 1/2011). Observăm că au fost oferite soluții legislative diferite pentru două categorii profesionale aproape identice.
Soluția propusă: pensionarea la data încheierii anului universitar
Pentru a elimina aceste diferențe și neajunsuri, am venit cu o inițiativă legislativă de modificare a conținutului articolului 289 alineatul 1 din Legea educației naționale, astfel:
”Cadrele didactice și de cercetare titulare în învățământul superior se pensionează la data la care se încheie anul universitar pe parcursul căruia împlinesc vârsta de 65 de ani, prin excepție de la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.”
Am mai propus ca, prin excepție, cadrele didactice sau de cercetare care doresc să se pensioneze la data la care împlinesc 65 de ani să depună o cerere către departamentul din care fac parte, cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea anului universitar în care urmează împlinească vârsta de pensionare.
Este o propunere a cărei aplicare permite păstrarea continuității actului didactic pe tot parcursului anului universitar prin prelungirea contractului de muncă al cadrelor didactice până la finalul anului de învățământ în care ajung la 65 de ani. Menționez că această inițiativă legislativă nu aduce atingere autonomiei universitare pentru că termenul la care se dispune încetarea de drept a contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, pentru limită de vârstă, va fi același pentru toate cazurile.
În plus, proiectul de modificare a Legii educației naționale în ceea ce privește pensionarea cadrelor didactice universitare respectă dispozițiile Codului Muncii, legislația comună în materie.
Având în vedere cele menționate mai sus, sunt convins că soluția legislativă pe care am propus-o răspunde nevoilor de predictibilitate și stabilitate ale procesului educațional și de cercetare care se desfășoară în cadrul universităților din România.
Cum ți se pare această propunere legislativă? Ai un alt punct de vedere? Te invit la dialog. Aștept părerea ta în comentariile de mai jos sau pe formularul de contact.
sursă foto: Gerd Altmann de la Pixabay