Fără lupta Veteranilor de Război, statul național unitar român nu ar fi existat
Astăzi, 29 aprilie, este una dintre zilele solemne din calendarul simbolic al României – Ziua Veteranilor de Război.
În această zi – dar nu numai – se cuvine să ne amintim cel puțin două aspecte fără de care raportarea noastră la trecut, la ceea ce ne leagă (pentru că, la urma urmei, națiunile sunt, dincolo de orice altceva, construcții ideatice bazate pe sentimentele trecutului și apartenenței comune) și ceea ce ne conferă rațiunea de a exista ca țară.Primul dintre ele este faptul că, spre deosebire de toate celelalte lupte pe care le ducem cu toții, lupta pe care au purtat-o Veteranii noștri a presupus asumarea, de la bun început, a posibilității jertfei supreme. În această luptă Veteranii noștri puteau învinge sau își puteau pierde viața – ultima dintre posibilități fiind clar înfățișată, existența ei neputând fi negată și, prin urmare, fiind acceptată de către fiecare dintre ei. Câți dintre noi am putea, astăzi, să ne asumăm o încercare din care putem să nu supraviețuim, care să ne coste sacrificiul suprem? Ei bine, ei, Veteranii de Război, și-au asumat conștient o asemenea încercare nu pentru gloria lor personală, ci pentru apărarea Țării. Iar al doilea este acela că Armata Română și Veteranii acesteia sunt parte esențială a construirii acestei națiuni. Nimic din realizările României de după Mica Unire nu a fost obținut altfel decât prin luptă armată – și mă refer aici la Independență, la Întregirea efectuată ca urmare a Primului Război Mondial din care România a ieșit cu o Armată funcțională și la supraviețuirea din cel de-al Doilea Război Mondial. Așadar, a prețui Armata și pe Veteranii săi înseamnă a iubi România, căci una fără cealaltă nu sunt posibile.
Omagiu fiecărui veteran de război, fie că a luptat în conflictele trecute sau în cele mai recente!
Deputat PNL
Căuș Vasile-Aurel