Despre inteligență, gândire critică și (ne)reușite 

• Contextul general: percepția publică: inteligența ca garant al succesului și înțelepciunii | Ce este inteligența rațională?
• Motivele pentru care doar inteligența rațională nu garantează înțelepciunea sau succesul
• Eșecul unui om inteligent și succesul obținut de o persoană înțeleaptă
• Rolul educației în dezvoltarea gândirii critice
• Concluzii

De ce inteligența rațională nu garantează succesul

Mi-am dorit dintotdeauna să înțeleg de ce unii oameni, oricât de inteligenți ar fi, nu au parte de succes în diverse domenii ale vieții. Am căutat să obțin răspuns la întrebarea, aparent paradoxală, ”de ce inteligența nu garantează deșteptăciunea?” și încerc să aflu de ce unii oameni inteligenți nu manifestă gândire critică.

Am observat că oamenii pot fi deștepți, fără să fie însă inteligenți; și reciproca este valabilă. Și asta pentru că, în opinia mea, deșteptăciunea ține mai mult de atitudine, pe când inteligența este nativă, dată de zestrea genetică. 

În acest material mi-am propus să realizez o radiografie a legăturii dintre inteligența rațională, gândirea critică și succesul ori insuccesul pe care îl au oamenii în acțiunile lor. Iar ca să găsesc un răspuns la întrebarea din primul paragraf, am căutat argumente pentru a afla de ce inteligența rațională nu garantează succesul.

 

Contextul general: percepția publică a inteligenței ca garant al succesului și înțelepciunii | Ce este inteligența rațională?

Percepția publică a inteligenței variază de la o persoană la alta, iar acest fapt poate fi explicat prin diferențele existente la nivelul propriilor noastre abilități intelectuale. Fiecare individ are o concepție personală despre ceea ce înseamnă inteligența, iar această înțelegere poate fi influențată de nivelul IQ-ul său sau de experiențele personale.

Dacă ar fi să definesc, în termeni uzuali, persoanele care dau dovadă de inteligență rațională, aș putea spune că acestea sunt ”găsitori de soluții”. De altfel, în cazul inteligenței raționale, cei mai mulți specialiști consideră că aceasta se referă la capacitatea de a afla soluții și de a stabili conexiuni între elementele complexe.

Ca să găsești soluții, trebuie să ai capacitatea de a face legături între elemente. Testele de inteligență, cele care, în fapt, stabilesc nivelul coeficientului de inteligență (intelligence quotient-IQ) măsoară în mare parte tocmai această competență de a face conexiuni.

Cu toate acestea, un IQ oricât de mare nu garantează că posesorul beneficiază de o inteligență lingvistică, spațială, muzicală, chinestezică, intrapersonală ori interpersonală. Diferența între cei cu un coeficient ridicat de inteligență și persoanele cu un IQ scăzut se poate exprima plastic astfel: dacă ești inteligent poți face pe prostul, dacă ești prost, nu.

În plus, trebuie subliniat că există diferențe semnificative între inteligență și înțelepciune.

Inteligența rațională are la bază capacitățile cognitive, precum memoria, abilitatea de a rezolva probleme complexe, gândirea logică și raționamentul. Ea este strâns legată de genetică, iar în multe cazuri, această legătură este valabilă și în cazul înțelepciunii. Dar, înțelepciunea este mai mult decât inteligență pură; ea include aspecte precum experiența, înțelegerea profundă a vieții și o perspectivă care poate depăși aspectele materiale ale existenței. Acesta este motivul pentru care sunt de părere că oamenii cei mai înțelepți se găsesc în medii care le permit să se disocieze de latura materială a vieții, cum ar fi călugării sau pustnicii.

Succesul, pe de altă parte, îl definesc ca a avea deja ceea ce alții își doresc, indiferent dacă aceasta ține de domeniul relațional, material sau oricare alt aspect al vieții. Succesul material, de exemplu, necesită o înțelegere a inteligenței emoționale și, adesea, o capacitate intuitivă de a sesiza ceea ce alții își doresc cu adevărat.

Succesul este, într-un fel, o intersecție între inteligență, înțelepciune și alte abilități și nu este garantat doar de inteligența rațională.

 

Motivele pentru care doar inteligența rațională nu garantează înțelepciunea sau succesul

Inteligența rațională creează și identifică legăturile care există și pe care alții nu le văd. Dar, în opinia mea, inteligența rațională nu este suficientă pentru a garanta înțelepciunea sau succesul. Am identificat o serie de motive care îmi susțin afirmația.

În primul rând, emoțiile surclasează rațiunea. Emoțiile pot influența puternic deciziile și comportamentul uman. Gândiți-vă cum v-a tremurat vocea la un interviu de angajare la care ați participat și cum v-a influențat acea stare întreaga discuție purtată cu angajatorul. Dacă lipsesc cunoștințele și experiența pentru a gestiona corect emoțiile, rațiunea poate fi eclipsată, ceea ce poate duce la decizii incorecte, care ne duc pe un drum greșit.

La rândul său, lipsa de cultură și educație poate determina scăderea importanței adevărului și rațiunii în viața de zi cu zi. Cultura reprezintă o sursă importantă de informație, iar lipsa acesteia poate conduce la credulitate în fața argumentelor convingătoare, indiferent de veridicitatea lor.

Aici ajungem la eterna confruntare dintre minciună și adevăr. Unii oamenii pot avea succes promovând minciuni, plasate de multe ori chiar în mijlocul unor afirmații adevărate. Adevărul este adesea limitat, în timp ce minciunii îi lipsește această ”calitate”, ceea ce îi permite să fie manipulată și adaptată în funcție de context. Acest lucru subliniază importanța gândirii critice și a discernământului.

Fac aici o paranteză și vă întreb de ce nu pot fi masele manipulate cu ajutorul adevărului? Am observat că, atunci când este nevoie să convingi mulțimi mari de oameni, adevărul e neplăcut, iar explicațiile reale, logice sunt respinse de mulți. De exemplu: trebuie reglementate aspecte fiscale, iar printr-o ordonanță, se decid reduceri de cheltuieli, tăieri de fonduri. În această situație, deși specialiștii vin cu argumente clare, economice, sunt persoane – și nu puține – care susțin că decizia a fost luată pentru că ”oamenii de la vârf au furat”. E mai simplu pentru ei să creadă în teorii ale conspirației, clar nesusținute de dovezi, decât să accepte adevărul.

Teoriile conspirației au o forma beletristică, au suspans, sunt speculative și, tocmai de aceea, sunt atractive. Adevărul, nu.

Pornind de la exemplul de mai sus, devine clar că, pentru a face conexiuni și a gândi critic, trebuie să ai acces la informație și să fii educat. E nevoie de gândire critică, de pragmatism, pentru a analiza și evalua în mod obiectiv informațiile disponibile și pentru a le confirma. Nu poți avea gândire critică pe un creier sterp, lipsit de informație verificată. Iar în lipsa gândirii critice, informația falsă este, din nefericire, mult mai ușor de răspândit în mentalul colectiv. Poate deveni pandemică.

 

Eșecul unui om inteligent și succesul obținut de o persoană înțeleaptă

Trebuie remarcat că inteligența – care este o calitate nativă – poate exista independent de gândirea critică. Aceasta din urmă necesită cultivare și un volum mare de informații. Așa se face că unele persoane pot fi deosebit de inteligente, dar să nu aibă gândire critică dezvoltată.

Personal, am întâlnit mulți indivizi cu un coeficient de inteligență care îi clasează printre cei mai inteligenți 2% dintre oameni. Și totuși, societatea nu îi consideră inteligenți din cauza lipsei lor de dexteritate sau a absenței abilităților practice. Acest stereotip sugerează că inteligența rațională nu garantează succesul în domenii profesionale care sunt in relație directă cu emoția umană sau socializarea.

Eșecul unei persoane cu un IQ extrem de ridicat în domenii precum relații interpersonale, dezvoltare personală sau în cel financiar poate fi rezultatul mai multor factori, inclusiv lipsa de abilități sociale sau emoționale, egoismul excesiv sau incapacitatea de a aplica gândirea critică în contextul deciziilor importante.

Într-o lume în care teoriile conspirației se răspândesc fulgerător pe internet, inteligența rațională nu oferă protecție automată împotriva credințelor nefondate sau a manipulării.

Gândirea critică este esențială pentru a evalua informațiile și pentru a distinge între realitate și ficțiune.

De exemplu, un om foarte inteligent din punct de vedere rațional poate cădea pradă unei teorii a conspirației despre vaccinuri, ignorând datele științifice reale și punând în pericol sănătatea sa și a altora.

La polul opus, avem poveștile de succes ale unor businessmeni care nu au excelat la școală, dar au construit afaceri de milioane, chiar miliarde de dolari.

Ceea ce i-a propulsat către succes a fost o înțelegere profundă a pieței și a nevoilor clienților, precum și o abilitate remarcabilă de a comunica și de a-și motiva echipa.

Această categorie de antreprenori a dovedit că înțelepciunea, în combinație cu inteligența rațională, pot deschide multe uși în viață. În esență au redus aproape totul la nivel pragmatic.

Întâmplarea face că, personal, sunt conectat la o zonă de oameni inteligenți. În acest fel am avut ocazia să cunosc persoane a căror inteligență e certificată și să le văd diferitele ipostaze în care pot fi regăsiți în societate: de la șomeri, până la fondatori de firme de succes pornite de la zero; de la simpli lucrători comerciali până la directori ai unor structuri importante din cadrul administrației naționale.

 

Rolul educației în dezvoltarea gândirii critice

Conform multor specialiștii în domeniu, inteligența rațională poate fi măsurată de la vârste fragede, chiar de la 3 ani. Altfel spus, ne naștem cu acest tip de inteligență, și murim cu ea.

Dar în cazul gândirii critice, educația joacă un rol crucial pentru a o dezvolta. Și asta pentru că nu este suficient doar să ai informații. Trebuie să înveți cum să le analizezi  și să le evaluezi și să tragi concluzii raționale; să aplici în practică informațiile, să le pui sub semnul întrebării și să fii deschis către noi perspective și idei.

Toate acestea sunt abilități-cheie de care avem nevoie cu toții pentru a naviga prin societatea actuală.

Din păcate, gândirea critică nu este întotdeauna promovată în sistemele de învățământ. Mulți profesori pot fi foarte buni în predarea conținutului, dar nu sunt instruiți sau nu au timpul necesar să se concentreze pe dezvoltarea gândirii critice a elevilor lor. De asemenea, o societate care favorizează conformarea și aderarea necondiționată la norme sociale poate să împiedice dezvoltarea gândirii critice.

Atenție, însă! Gândirea critică poate însemna și nesupunere față de reguli, norme și autorități atunci când un individ consideră că acestea nu sunt corecte ori nu au dreptate într-o situație dată. În astfel de circumstanțe s-a format, la un moment dat, o mișcare ai cărei adepții considerau că nu există progres și nu se pot desface din cătușele regulilor considerate injuste decât prin distrugere.

Ca să nu se ajungă într-o astfel de situație nihilistă, este necesar ca gândirea critică să fie asociată cu înțelepciunea.

 

Concluzii

 

Inteligența rațională este doar una dintre multele forme de inteligență umane, iar pentru a obține succes și înțelepciune, este necesară o abordare care să includă dezvoltarea abilităților emoționale și sociale, precum și a gândirii critice.

Gândirea critică este o componentă esențială pentru a evalua informațiile, a face alegeri înțelepte și a contribui la o societate bazată pe rațiune și adevăr.

În concluzie, diferența dintre inteligența rațională și succes este adesea legată de gândirea critică, înțelepciune și abilitățile emoționale.

Izbânda nu este întotdeauna garantat de un IQ ridicat, dar relația dintre inteligența rațională, gândirea critică și succes este una complexă și reprezintă temelia drumului spre reușită.

De aceea consider că gândirea critică și dorința de a găsi adevărul rămân elemente cheie în dezvoltarea inteligenței și înțelepciunii umane.

Imagine articol realizată de Richard Duijnstee de la Pixabay