În secolul al XIX-lea, preocuparea clasei politice pentru ghidarea tinerilor spre o școlarizare de specialitate s-a materializat prin inițiative sporadice astfel încât, în 1899, când Spiru Haret prezintă corpurilor legiuitoare proiectul pentru organizarea învățământului profesional, existau doar câteva școli de meserii înființate de stat.
Astăzi, în România, avem aproape 900 de școli de meserii, în care învață mai puțin de 300.000 de elevi, care, din păcate, nu sunt atrași spre locurile de muncă pentru care se pregătesc, din cauza lipsei de sprijin din partea statului român.
Astfel că, una din cele mai mari probleme ale angajatorilor din România, indiferent de mărimea firmei lor, este să-și găsească muncitori calificați sau oameni dornici să se califice la locul de muncă.
Deciziile greșite din trecut, de politică educațională, cum a fost cea de desființare a școlilor profesionale, au avut efecte grave pe termen lung, eliminând alternative de formare profesională, în concordanță cu aptitudinile unora și cu cerințele pieței muncii. În toate țările în care sistemul educațional e performant, rata șomajului la tineri e scăzută, și asta, pentru că fiecare copil, e îndrumat încă din primii ani de școală, de persoane competente, spre domeniul care îl reprezintă și unde ar putea face performanță.
Stimați colegi, este imperios să sprijinim școlile de meserii, să încurajăm tinerii să muncească, să sprijinim acțiunile de reconversie profesională, acolo unde e cazul și să sprijinim antreprenoriatul cu măsuri concrete în acest sens.
Așadar, să transmitem părinților, factorilor de decizie locali și chiar copiilor că educația într-o școală profesională de meserii nu este o cheltuială, ci o investiție in viitorul copilului și mai mult, o investiție ce poate ajuta la dezvoltarea economică a comunităților locale, pentru că meseria este o brățara de aur, nu-i așa!
sursă foto: Devon Breen de la Pixabay