Rezumat:
- Ce este patriotismul? Diferențe față de naționalism
- Patriotismul nu ierarhizează oameni. Îi unește
- Ce poți face tu pentru țară…
- De ce mă consider și un patriot local
- ”Independenții de patriotism” și criticile
- Concluzie
Ce este patriotismul? Diferențe față de naționalism
Ce înseamnă patriotism? În primul rând, respect față de patrie – iar patria nu se referă la popor per se, ci la teritoriul dintre granițele, locul unde s-a format o identitate culturală și națională. Patriotismul înseamnă să cunoști și să respecți limba și istoria țării tale.
E adevărat, poți fi patriot și fără să știi istorie ori fără să cunoști cultura țării căreia îi aparții – dar trebuie spus apăsat că starea de patriotism real înseamnă istorie și cultură.
Un exemplu de patriotism, în sensul acestei definiri a termenului, îl oferă, de exemplu (că tot îi vedem în filme), americanii sau, măcar o parte a lor, prin felul în care își privesc și iubesc patria.
Pentru a fi patriot, trebuie să ai senzația că locul tău e în țara la care te raportezi, că te simți bine acolo. Să trăiești emoții precum devotamentul și dragostea față de patrie, fără să cazi în extreme. Să știi care sunt valorile țării, să ai grijă de ele, fără a fi ofensator la adresa altora.
Este nevoie de astfel de sentimente care să te facă să iubești o patrie și să pui umărul la dezvoltarea ei, din toate punctele de vedere. De aceea, consider că patriotismul, ca respect pe care îl acordăm patriei, este un sentiment înnobilat.
Pe de altă parte, naționalismul se referă la popor, fiind bazat pe apărarea și promovarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. Pornind de la ideile naționaliste, riscăm să ajungem la promovarea izolării și a curentelor – uneori chiar de ură – împotriva altor naționalități sau minorități naționale. De asemenea, o persoană care se definește drept naționalistă folosește până la exacerbare simboluri naționale și nu acceptă sub nicio formă cuvinte pe care le consideră nepotrivite la adresa acestor însemne.
Patriotismul nu ar trebui să se refere astfel de sentimente și reacții, pentru că – așa cum arătam mai sus – nu cuprinde poporul în sfera sa de definire.
În plus, este de remarcat faptul că, deși în ultima vreme se vorbește mult despre naționalismul extrem, exacerbat, nu putem discuta despre patriotism extrem. Aceasta pentru că un patriot nu încalcă normele de bun simț și comportament și nici regulile morale.
Patriotismul nu ierarhizează oameni. Îi unește
În primul rând, patriotismul contribuie la unitate, transcende politicului, religiilor, apartenenței etnice.
E un sentiment care unește, care dezvoltă o comunitate, o țară. De altfel, o țară care este formată din patrioți este liberă și independentă.
Deși conceptul de patriotism e destul de vechi, în zilele noastre putem spune că noțiunea de cultură organizațională cuprinde și aspecte de patriotism. Asta e simplu de demonstrat dacă înlocuiți cuvântul ”țara” cu ”organizația” – simțiți că aparțineți cuiva, că lucrați împreună pentru beneficiul comun. E important să ne străduim să facem tot ce putem mai bine pentru ca organizația sau țara să se dezvolte, să evolueze.
Diferența este că, în cazul unei organizații, răsplata este reprezentată de salariu sau alte beneficii imediate pentru ceea ce face fiecare, deci stimulul vine din exterior.
În schimb, în cazul patriotului – care e mândru că face parte dintr-o comunitate și care își dorește să muncească pentru binele țării – stimulul vine din interior.
Este un sentiment care îl determină să facă acest lucru, alături de ceilalți membri ai comunității.
Patriotismul nu ierarhizează oameni – pentru că scopul final este ca patria (sau, cum spuneam mai sus, organizația) să câștige. Patriotismul se poate reduce și la simplul fapt de a sta de pavăză țării – metaforic vorbind, desigur. Suntem aici, nu plecăm, ne iubim patria.
Până la urmă, nu analiza patriotismul, trăiește-l! Patriotismul e necondiționat și nu ar trebui să însemne așteptări. Dacă te aștepți la ceva anume, nu e patriotism, e pur și simplu negociere. Desigur, trebuie îndeplinite niște condiții obiective, pe care toată lumea le are la fel.
Ce poți face tu pentru țară…
Patrioți pot fi găsiți în toate partidele de pe eșichierul politic – fie că sunt de dreapta, fie de stânga. La fel, sunt naționaliști în toate formațiunile politice. Diferența este că patrioții pot reprezenta o parte importantă a fiecărui partid, în timp ce naționaliștii se regăsesc cu precădere în formațiunile cu tentă extremistă.
Eu sper că pot fi numit patriot. Orice persoană care a pus, măcar într-o singură problemă, țara înaintea interesului personal poate fi încadrată în categoria patrioților. Aceștia sunt cei care au așezat, în mod conștient, patria pe primul loc în ceea ce înseamnă parcursul lor profesional și individual. Acest lucru poate fi observat cu precădere în momentele de criză, în perioadele mai grele din punct de vedere istoric, economic și social – atunci ne putem da seama dacă suntem sau nu patrioți.
Iar aici îmi vin în minte vorbele președintelui american John F. Kennedy: ”Nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea.” Cred că la acest nivel minim toți ar trebui să fim patrioți.
Doar că patria – trebuie să recunoaștem – este o noțiune abstractă și trebuie să-i dăm un fond, un conținut. De obicei, ne raportăm și identificăm țara cu conducerea acesteia: Parlament, Guvern, Președinție. Aceste instituții ne reprezintă și știm că, în momentul în care nu funcționează ceva bine, problema trebuie rezolvată de cei care reprezintă țara. Iar când lucrurile curg în direcția potrivită, patriotismul este asociat și celor care o conduc.
De ce mă consider și un patriot local
Patriotismul se manifestă și la nivel local. Din punctul meu de vedere, patriotismul local e legat de satisfacție și mândrie. Satisfacția este dată de faptul că mă strădui să fac ceva pentru comunitatea locală – în cazul meu, cea orădeană și cea bihoreană. Mândria o simt pentru că trăiesc, muncesc și aparțin acestui loc. Iar ca să fiu mândru, e necesar ca lucrurile să funcționeze în orașul sau în județul meu. Să trăiesc într-un loc frumos, care să fie conservat și care să-mi transmită acea senzație de ”acasă”.
Poți fi patriot local și pentru simplu fapt că trăiești într-o localitate cunoscută pentru o clădire, o personalitate, o poveste. De exemplu, locuitorii din Pisa sunt mândri de turnul lor înclinat, care a intrat în 1987 în Patrimoniul UNESCO și pe care milioane de oameni tânjesc să îl viziteze. De asemenea, dacă trăiești în Onești poți simți mândria de a aparține locului unde s-a născut Nadia Comăneci.
Patriotismul local trebuie sa existe în relație cu mai mulți oameni care împărtășesc același sentiment și față de care să arăți că ești patriot.
Fiecare dintre noi avem acel puternic sentiment ca lumea să știe că suntem mândri de locul căruia îi aparținem. De aceea, un rol important îl au evenimentele organizate pe plan local pentru a întări legăturile din comunitate, pentru a dezvolta acest sentiment de patriotism local. În Oradea, Galele Comunității reprezintă un exemplu în acest sens. Rolul lor este de a strânge comunitatea la un loc, de a-i prezenta și omagia pe cei cu ale căror realizări în folosul comunității ne putem mândri.
Pe lângă toate acestea, bucuria și mândria faptului că suntem locuitori ai orașului Oradea sunt și rezultate ale dezvoltării urbei, pe fondul implicării și eficienței administrației locale – elemente importante care amplifică patriotismul.
În reședința Bihorului s-a văzut respectul față de cetățeni, grija pentru bunăstarea lor. De exemplu, multe din lucrările din oraș – săpături, asfaltări, poduri ori parcări -, dar și alte proiecte de dezvoltare a municipiului au fost programate, atunci când a fost posibil, în funcție de calendarul concediilor și vacanțelor pentru a reduce la minim frustrările cetățenilor. Am acceptat stările prin care trece Oradea, pentru că am deja experiențe anterioare care m-au convins că ceea ce s-a făcut a adus mai bine în viața localnicilor.
”Independenții de patriotism” și criticile
Desigur că nu toată lumea trebuie să ”sufere” de patriotism local. Dar sunt convins că, în cazul în care masa critică este formată mai degrabă din ”independenți de patriotism local”, comunitatea nu are șanse prea mari să se dezvolte în direcția potrivită.
Și asta pentru că persoanele care nu se simt mândre de orașul lor, care nu se definesc ca patrioți locali, devin mult mai atente la aspectele negative decât la cele pozitive. E ușor să critici orice lucru care se face, să-i cauți părțile negative și să încerci să-i convingi și pe alții că nimic nu se realizează cum ar trebui. Astfel, pui frână oricăror proiecte doar pentru că nu vin din partea ta ori pentru că nu se potrivesc intereselor tale.
În schimb, dacă ești patriot local și ai norocul unei administrații eficiente, care se implică și vine cu proiecte menite să îmbunătățească traiul locuitorilor, înțelegi, de exemplu, că lucrările dintr-un oraș presupun și un oarecare deranj. Îl treci însă cu vederea, pentru că știi că rezultatul îți e favorabil ție, ca localnic, și întregii comunități.
Concluzie
Sunt patriot pentru că așa simt, pentru că așa gândesc, pentru că apreciez ceea ce există și îmi doresc să contribui la dezvoltarea țării mele. Sunt chestiuni care țin de felul în care suntem construiți, de constituția morală a fiecăruia dintre noi.
Patriotismul e un sentiment nobil care, vorba lui I.C. Brătianu, se poate arăta prin ce spui și, mai ales, prin ceea ce faci. Valoarea patriotismului este dependentă de alte calități umane, precum respectul, sentimentul de mândrie, simțul civic, încrederea în societate, reperele morale și, de ce nu, optimismul și capacitatea de a vedea partea pozitivă a lucrurilor.
Doar așa putem să dezvoltăm țara, să credem în ea, să o iubim și să simțim emoție când îi urăm, cu drag și sinceritate, ”La mulți ani, România!” și să știm că, de fapt, ne urăm bunăstare și prosperitate fiecăruia dintre noi.