Cinstindu-i pe martirii de atunci, să facem astfel încât să nu mai fie nevoie de martiri astăzi

În fiecare an, Ziua de 14 mai are o semnificaţie deosebită, ea fiind Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Nu cu multe decenii în urmă – cel puțin dacă gândim la scara istoriei și având în vedere faptul că generațiile bunicilor sau străbunicilor noștri trăiau pe viu un regim criminal, adus cu forța de așa-zisa armată eliberatoare sovietică, care strivea sub talpa bocancilor rusești  voința, tradițiile, orânduirea și spiritul românilor. Sau cel puțin încerca asta.

Pentru că ceea ce mă surprinde de fiecare dată, ori de câte ori mă întâlnesc în lecturile mele cu acest capitol negru din istoria poporului român este faptul că mulți oameni au rezistat. Mulți semeni de-ai noștri, altfel oameni obișnuiți până atunci, când s-au văzut prinși în vâltoarea unor evenimente mult mai mari decât au crezut că pot duce, au rezistat într-un mod în care poate nici ei nu s-ar fi gândit că o pot face.

De aceea, de ziua închinată cinstirii memoriilor martirilor din temnițele comuniste, vă propun un exercițiu de reflecție și memorie. Vă propun, în primul rând, să ne aplecăm din nou asupra unor lucrări precum Închisoarea noastră cea de toate zilele, a lui Ion Ioanid, Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici și atâtea altele, dar și Arhipelagul Gulag al lui Alexandr Soljenițîn sau Tărâmul Morții a lui Timothy Snyder.

Și după ce facem acest exercițiu, care ne va arăta că nu doar în România, ci și în alte părți au existat regimuri autoritare, conduse și inspirate de spirite exaltate ce au părăsit de mult calea rațiunii, să ne uităm puțin în jurul nostru și să facem același exercițiu de reflecție cu referire la cei care, astăzi, propagă teorii demne de teribilii lor înaintași, incită la ură și la agresiune fizică și încearcă să rupă porțile Parlamentului. Și, după ce am sesizat asemănările îngrijorătoare dintre cele două fenomene, să ne întrebăm dacă asta ne dorim pentru noi, pentru copiii noștri și pentru România de astăzi și de mâine.

Iar dacă nu, atunci să-i oprim prin vot pe cei care vor să ne oprească cu pumnii și picioarele!

Deputat PNL

Căuș Vasile-Aurel