16 noiembrie – Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România

Astăzi, 16 noiembrie, este încă un prilej de a ne simți români și, totodată, cetățeni ai lumii, datorită elementelor de patrimoniu recunoscute de UNESCO, precum ritualul Călușului, Doina, tehnicile de prelucrare a ceramicii de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, jocul fecioresc, tehnicile tradiționale de realizare a scoarței, mărțișorul, cămașa cu altiță (ia) și tradițiile legate de creșterea cailor lipițani.

Toate acestea ne trimit cu gândul la copilăria petrecută în miezul mirificei lumi rurale românești, la poveștile bunicilor, la sărbătorile de iarnă de altădată și la apartenența poporului român la ceva mai mare, la universalitatea culturală reprezentată de elementele de patrimoniu UNESCO.

Cu un asemenea prilej mă gândesc la munca tuturor oamenilor dedicați din România și de peste hotare care, pe de o parte, realizează toate minunile acelea enumerate mai sus și, pe de alta, la cei care, la capătul unor eforturi întinse uneori pe decenii, au făcut posibilă recunoașterea internațională a acestora și protecția survenită odată cu recunoașterea în cauză.

Tuturor acestora le suntem datori cu recunoștința noastră și, dincolo de aceasta, nouă înșine, ca români, ne suntem datori și le suntem datori înaintașilor noștri cu păstrarea, promovarea și, mai presus de toate, trăirea tuturor tradițiilor și obiceiurilor înscrise sau neînscrise în acest patrimoniu, pentru că ele ne fac ceea ce suntem!

Deputat PNL,
Căuș Vasile-Aurel